Rădăcinile EFT se regăsesc în unele dintre cele mai importante abordări psihoterapeutice și idei experiențial-umaniste de pe parcursul secolului anterior care au fost adaptate în acord cu teoriile moderne ale cogniției și afectului:

• Terapia centrată pe persoană (TCP) a psihoterapeutului Carl Rogers. Una dintre componentele preluate din TCP este conceptul tendinței de actualizare, însă nu în ideea împlinirii tuturor capacităților (potențiale) specifice individului, ci mai degrabă sub forma unei tendințe spre dezvoltarea viabilă și complexă a necesităților de adaptare la mediul înconjurător.

• Focalizarea experiențială, propusă de filosoful american Eugene Gendlin. Aceasta presupune ghidarea atenției clientului către experiența sa din prezent pentru a-i facilita conștientizarea asupra a ceea ce se petrece cu sine pornind de la propriile reacții fiziologice pentru a ajunge la crearea unui sens. Rolul focalizării experiențiale în EFT constă în asigurarea înțelegerii (specificităților) mediului și în aprofundarea experienței.

• Gestalt terapia, dezvoltată de psihoterapeutul german Fritz Perls, unde starea de sănătate este văzută ca fiind caracterizată de capacitatea de conținere a experienței, în timp ce starea de boală este văzută ca fiind caracterizată de îndepărtarea de experiență (și renegarea ei). Pe lângă viziunea asupra stării de sănătate, EFT a preluat din Gestalt terapie și componente precum nevoia de accesare și intensificare a experienței emoționale, alături de nevoia de căutare în marginile conștiinței experienței pentru facilitarea transformării emoționale.

• Psihoterapia existențială, una dintre cele mai importante contribuții provenind din logoterapia psihiatrului de origine austriacă Viktor Frankl, care vorbește despre existența unui impuls fundamental al ființei umane de căutare a sensului, pe care l-a denumit „voință de sens”. Crearea sensului este văzută în EFT ca o dimensiune centrală a funcționării umane și a procesului de vindecare.

Terapia centrată pe emoții (EFT) a luat naștere la mijlocul anilor 1980 pornind de la dorința de înțelegere a modului în care se produce schimbarea terapeutică și a rolului emoțiilor în viața umană – prin colaborarea științifică dintre Leslie Greenberg, Laura Rice și Robert Elliot. Numeroase studii întinse pe aproape 40 de ani au făcut din terapia focalizată pe emoții o abordare bazată pe dovezi, recunoscută de American Psychological Association ca atare. Printre rezultatele evoluției EFT și care dau specificul acestei abordări, se numără:

• intervenții diferențiate ghidate de markeri tipici ai procesului intern al clientului;
• alianța de lucru – element esențial al schimbării terapeutice;
• schemele emoționale dezadaptative joacă un rol esențial în suferința umană;
• reglarea emoțională este importantă pentru funcționarea umană;
• emoțiile dezadaptative se schimbă prin activarea unor emoții adaptative.

Mai jos puteți urmări un videoclip în care fondatorul EFT, Dr. Leslie Greenberg, care explică mai multe despre felul în care a fost creată psihoterapia focalizată pe emoții.

Surse bibliografice
Greenberg, L. S. (2007). Emotion-Focused Therapy. Revised Edition. Washington, DC: American Psychological Association.